Mintea deschisa catre sine poarta spre vindecare - Ana Maria Ducuta

Lumea in care traim nu este una pe care o putem lasa, asa cum e, mostenire urmasilor nostri. Traim in ruinele unor generatii care au reprimat, au tacut, au uitat, au transmis mai departe suferinta in forme invizibile: in traume mostenite, in tipare repetitive, in convingeri toxice care circula prin sange si educatie.

Credem ca lasam mostenire bunuri, dar lasam, de fapt, ceea ce n-am vindecat, ceea ce n-am indraznit sa infruntam in noi insine. Daca nu incepem acum sa curatam campul constiintei colective de frica, indiferenta, cruzime, lacomie si mandrie, nu vom lasa in urma o lume, ci o rana care se transforma treptat intr-o gaura neagra a constiintei reduse la tacere.

Dar cum sa traiesti constient cand nu stii unde se afla propriul tau suflet? Cand nu stii ce din tine este etern si ce este doar reactie automata?

Ne-am pierdut harta interioara. Ne plimbam prin viata fara sa stim ce merita dus mai departe si ce trebuie lasat in urma. Traim intr-un haos emotional, pentru ca nu am invatat sa selectam, sa discernem, sa ne decidem ce luam cu noi si ce ne ucide lent. Insa omenirea se ridica atunci cand omul se trezeste la sine. Constiinta este locul unde se nasc atat suferinta, cat si eliberarea.

Aceasta carte este un astfel de drum: o chemare de a rupe lanturile traumei perpetuate, de a ne asuma alegerea constienta, de a vindeca nu doar copilul interior, ci si neamul din care venim si viitorul pe care il cream. Este despre ceea ce nu se vede, dar se imprima in tot: in ochii copiilor nostri, in bolile corpului, in tacerile mostenite, in alegerile noastre zilnice.