Dupa filosofie si ecologie, inteligenta artificiala, prin implicatiile sale, tinde sa provoace o noua perspectiva globala asupra conditiei si de cunoastere umana. Preocupati de o atare provocare, Mircea Dutu a propus si Ovidiu Predescu s-a incumetat a purcede impreuna la un dialog (socratic) despre IA ca mutatie civilizationala si revolutie juridica sau, altfel spus, la „maieutica” unei noi provocari generationale.
Discutiile dintre cei doi juristi, si mai mult decat atat, s-au concentrat asupra unor teme care denota o angajare proactiva a lor in cautarea de raspunsuri la incitantele si hotaratoarele chestiuni ale revolutiei IA si a dilemelor legate de ea care vizeaza insasi existenta umanitatii in viitor. Dintre acestea amintim: implicatiile pentru invatamantul superior juridic ale ofensivei aplicatiilor IA, in general, si ale celor ale IA generative, in special; consecintele utilizarii IA (amenintari sau noi beneficii) in legatura cu profesiile juridice; provocarile IA pentru conditia umana; nevoia de reglementare juridica echilibrata a IA raportata la contextul actual al concurentei tehnologice mondiale si al repozitionarilor geostrategice din aceasta perspectiva (de pilda, pozitionarile UE, ale SUA ori ale Chinei); raportul dintre IA si cunoasterea umana s. a.
Dialogul (de tip) socratic devine, si de aceasta data, deopotriva modelul de abordare si cheia (gasirii) solutiei problemei, acum cea a provocarii existentiale a inteligentei artificiale, pe care ne-o ridica realitatea si ne-o asumam ca atare. Totodata, interviurile de fata doresc a genera impulsul necesar trecerii de la mirari si intrebari la laboratorul de idei asupra provocarii esentiale pe care o genereaza IA. Dincolo de si tocmai pe baza revolutiei tehnologice pe care o provoaca si intretine, ea presupune si una, poate tot atat de profunda, a lumii ideilor, a dreptului ca fenomen social si stiinta, o transformare civilizationala majora, rapida si generala, care reclama o intelegere si o constientizare pe masura.
