Incadrat in grupul ofiterilor, ai iesit in bezna inrosita de flacarile tortelor si, in acea clipa, linistea satului a fost facuta tandari de duruitul asurzitor al tobelor care incepusera sa bata navalnic.
Ti s-a facut loc in mijlocul companiei si ai pornit pe ultimul si cel mai lung drum al vietii tale. Un drum fara intoarcere. Curand, trupa nu mai reusi sa pastreze cadenta in acea procesiune lenta, fara ritm. Era un tropot surd, neuniform, ca al unei gloate ce umbla fara un scop definit si bajbaie in noapte, ratacita si apatica.
Paseai ca in transa, alaturi de preotul care spunea rugaciunile cu glas stins, monoton, ce nu reusea sa te impresioneze si sa-ti abata gandurile care-ti bantuiau mintea chiar din momentul cand porniserati in acel sumbru si tragic cortegiu care te ducea spre moarte.
De prin curtile caselor ieseau barbati care, in grupuri ce comentau cu voce joasa, urmau pas cu pas coloana ale carei tore pareau a fi flacarile iadului.
