In aceasta cercetare densa si riguroasa, Leonid Dragomir propune o lectura comparativa a doua dintre cele mai influente spirite moderne – Nietzsche si Freud. Desi apartin unor registre de interpretare relativ diferite, Dragomir arata cum ambii ganditori au contribuit decisiv la conturarea unei antropologii a profunzimilor, in care omul nu mai este guvernat in totalitate de ratiune. Autorul urmareste diferentele si convergentele dintre un inconstient „tragic”, nietzschean, asociat vointei de putere, pulsionalului si abisului ontologic, si un inconstient „clinic”, freudian, structurat in termeni de refulare, pulsiuni si dinamici psihice.
Eseul devine astfel nu doar o interpretare critica a celor doi, ci si o reflectie asupra modului in care modernitatea isi reformuleaza imaginea despre sine.
Cu un stil limpede si analitic, Leonid Dragomir invita cititorul la o meditatie asupra substraturilor fiintei umane, unde ratiunea este doar varful vizibil al unei interioritati insondabile.
„Leonid Dragomir si-a confirmat vocatia culturala, la intersectia dintre filosofia profesionista si eseul literar.“ Ion Ianosi
