Scris in anii 1920, interzis mai bine de sase decenii in Uniunea Sovietica, romanul Noi are in centru o buna parte a vietii lui D-503 si a povestii lui fantastice in Statul Unic. Locuitor al unui oras postapocaliptic, matematicianul D-503 lucreaza la proiectarea maretului Integral, o nava menita sa duca civilizatia Statului Unic pe alte planete, si tine un jurnal al lumii in care traieste. Aici nimeni nu are nume, doar indicativ, totul se face dupa program, poezia ca si executiile publice, dragostea ca si confesiunile. Individul se regaseste doar ca parte a unui imens„noi”, si singurul moment in care-si manifesta identitatea este ora personala, cind peretii locuintei devin din transparenti– opaci, cind, conform programului, cu un bilet roz in mina, are iluzia dreptului la individualitate.
Traducere din limba rusa de Inna Cristea
Evgheni Ivanovici Zamiatin (1884‑1937) s‑a nascut in Rusia, in orasul Lebedian. A studiat ingineria navala la Sankt‑Petersburg si in aceeasi perioada s‑a alaturat miscarii bolsevicilor. Arestat pentru participarea la rascoala din 1905‑1907, a fost exilat in orasul natal, pe care l‑a parasit totusi pentru a‑si definitiva studiile in Finlanda. La intoarcerea in Rusia, a inceput sa scrie povestiri, portrete literare, piese de teatru, eseuri si romane, facindu‑si un nume printre scriitorii reputati ai vremii. Din ce in ce mai critice la adresa regimului, scrierile sale – dintre care amintim volumele de nuvele Pestera, Pescarul de oameni sau romanele Navala apelor si Noi – au fost mult timp interzise. In 1931, dupa repetate incercari de a obtine viza pentru strainatate, ii scrie lui Stalin: „Daca sint intr‑adevar un criminal si merit sa fiu pedepsit, cred totusi ca nu merit o pedeapsa chiar atit de grea ca moartea literara, si de aceea rog ca acest verdict sa fie inlocuit prin expulzarea din URSS”. Obtine viza si se stabileste la Paris, unde moare citiva ani mai tirziu, in 1937, de angina pectorala, o boala care l‑a chinuit toata viata.
