Critica este una sau mai multe?
Si una, si mai multe; in primul rand, una – pentru ca pozitioneaza, situeaza, accepta sau nu, folosind o judecata de valoare. Dar nu se mai poate raporta doar la acest unic mod, nu se mai poate constitui doar pornind de aici, pentru ca lumea se citeste in mai multe feluri; de pilda, in functie de centrul considerat important.
Concomitent acestei schimbari de paradigma, ce vorbeste din ce in ce mai insistent de literatura europeana sau de literatura mondiala, discursul critic autohton inregistreaza si el semnele acestei transformari.
Am ilustrat aceasta transformare prin noua tipuri de lectura sau discurs critic.
Terenul predilect: spatiul romanesc, imaginile, figurile si atitudinile sale, prezentate in ordine cronologica – ceea ce nu exclude alte incursiuni, in special cand subiectul este „cosmopolit”, precum in capitolul despre Tzara, sau analize en biais, atunci cand subiectele principale sunt editiile Ezra Pound sau Mihail solohov, (re)aparute in ultima vreme la noi.
