Lasati orice speranta voi cei ce intrati aici! Motelul Baxter e renumit, dar nu pentru noptile sale linistite.
Quinn Alexander a comis o crima de neimaginat si risca sa-si petreaca restul vietii la inchisoare. Asa ca fuge cat o tin picioarele. Fuge pana cand o furtuna de zapada o prinde din urma si o arunca drept in fata motelului Baxter, locul perfect in care se poate refugia peste noapte.
Ascuns in spatele unui indicator ruginit, aproape sters de vreme, motelul pare la inceput doar un loc ieftin pentru cei care nu mai au alternative. Dar Quinn simte imediat ca ceva este in neregula.
Motelul Baxter este prea linistit, prea intunecat, prea... atent la ea.
Proprietarul, Nick Baxter, chipes si amabil, ii ofera cu bucurie o camera ieftina. Dar, in curand, tanara observa un lucru ciudat: silueta sotiei bolnave a lui Nick vegheaza permanent motelul de la fereastra casei de vizavi. In plus, descopera si un incident care ridica multe semne de intrebare: in urma cu cativa ani o tanara a fost gasita injunghiata in camera ei, iar la fata locului nu s-au gasit semne de intrare prin efractie.
Quinn spera sa plece in zori. Dar mai intai trebuie sa supravietuiasca noptii – testul psihologic perfect care ii va pune la incercare mintea, instinctele si frica.
„Daca esti nou in universul cartilor scrise de Freida McFadden, trebuie sa fii pregatit: ceea ce la suprafata pare o poveste liniara se dovedeste, de obicei, cu totul altceva… Aceasta poveste este inca un roman extrem de ingenios al unei autoare care a devenit o forta a naturii in genul thrillerului psihologic.” — Book Reporter
„Voiam doar un thriller relaxant. Am primit un atac de panica, o intrebare existentiala si un reminder ca motelurile ieftine sunt o idee proasta. Multumesc, Freida.” – Lucy
„Pe la mijlocul cartii eram convins ca am inteles totul. Pe la final mi-am dat seama ca Freida m-a pacalit din nou. Jur ca se distreaza scriind aceste plot twist-uri.” – Sophie
„Stiti acel moment in care crezi ca poti sa faci o pauza de la citit? Da, nu exista la Freida. Trei ore mai tarziu, am terminat cartea.” – Fleur
