Istoria heavy metal e o fascinanta poveste a unor personaje impunatoare, traind viata la limita excesului, de la clasicii Ozzy Osbourne si Metallica (STAI JOS, LARS!), pana la frusta notorietate a black metal-ului norvegian. E povestea unei confrerii de fani infocati cautand sa se elibereze prin muzica, ca si povestea corporatistilor lacomi care isi umplu buzunarele exploatand financiar masele de fani si trupele lor indragite. Galeria muzicienilor de heavy metal include drogati, satanisti si criminali, neoprotestanti, alcoolici abstinenti, miliardari care concerteaza inaintea unor stadioane intregi si muzicieni de ocazie cantand prin baruri si spelunci.
Andrew O’Neill ne poarta abil prin lumile mai mult sau mai putin umbrite ale culturii heavy metal. O face, fireste, pe etape istorice, pe segmente culturale si generatii. De la blues la rock-and-roll, de la rock-and-roll la formele artistice extreme, progresiv adunate in condica istoriei genului: thrash, black metal, death metal, grindcore, metalcore, grunge, rap metal etc.
Abordarea e deopotriva una de profunzime si de consemnare istorica relativ liniara, ceea ce face cartea accesibila pe mai multe paliere: un tabloul istoric generos, pentru a explica schimbarile de atitudine si desele reevaluari survenite istoric, importante sugestii de nisa, ori detalii specifice referitoare la trupe sau curente muzicale extreme, ca si nenumarate corelatii (apropieri/despartiri) dintre acestea. Iar fanul heavy metal pursange se va delecta citind despre trupele sale preferate.
Andrew O’Neill cunoaste bine fenomenul pe care ni‑l istoriseste. Ca muzician in trupa steampunk The Men That Will Not Be Blamed for Nothing, cu albume, concerte, premii si tot tacamul, punctul sau de vedere reprezinta, fara dubiu, un etalon interpretativ/valoric. Chiar si atunci cand… exagereaza. Iar multe dintre exagerarile sale vin, fara indoiala, din dedublarile ironic‑cabotine pe care profesia sa de comediant le presupune.
