* „Medic junior” se refera la oricine care nu e medic primar. Denumirea creeaza confuzie, dat fiind ca multi dintre acesti „medici juniori” sunt, in fapt, destul de seniori – unii au o vechime de 15 ani, si-au luat doctoratul si diverse alte calificari postuniversitare.
Nu sunt Doctor (in ciuda a ceea ce spun uneori), dar pur si simplu as prescrie cartea asta oricui. E haioasa de razi cu lacrimi, trista de-ti rupe inima in doua si iti da niste informatii de culise despre cum e sa-ti pastrezi mintile in timp ce-ti faci datoria in transeele sistemului nostru public de sanatate, atat de apreciat, dar aflat acum sub asediu. E minunata! —Jonathan Ross
In sfarsit, o imagine reala a vietii chinuite, ilare si, pana la urma, haotice a medicilor juniori, in toata gloria ei plina de stropi de sange, comedie neagra si inevitabila tristete. O radiografie de un umor caustic, facuta in detaliu, care dezvaluie multe adevaruri pertinente si umanitatea pe care toti speram ca doctorii o ascund sub mastile lor impasibile. —Jo Brand
De nelasat din mana. Trebuie sa cititi aceasta carte daca va place sa cititi, daca va place sa radeti sau daca iubiti sistemul public de sanatate. E un apel imperios, dar care te face in acelasi timp sa razi de-ti iese ceaiul pe nas, sa sustinem cauza medicilor nostri juniori din toate puterile. —Shappi Khorsandi
ADAM KAY este comedian si scenarist de film si televiziune, castigator al numeroase premii. In trecut a lucrat multi ani ca medic junior. Prima lui carte, O sa va cam usture, a fost descrisa drept „dureros de amuzanta” (Stephen Fry), „comica si emotionanta” (Charlie Brooker), „minunata” (Jonathan Ross), „incantator de amuzanta” (Jo Brand), „de nelasat din mana” (Shappi Khorsandi), „ingrozitor de ilara” (Danny Wallace), „fascinant de terifianta” (Milton Jones), „de un comic feroce” (Mark Watson), „foarte amuzanta, cu un mesaj ca un dus rece” (Chris Addison), „superba” (Pam Ayres), „spirituala, inspaimantatoare, alarmanta si miscatoare” (Jonathan Dimbleby), „ilara, socanta, emotionanta, te reduce la tacere” (John Niven), „haioasa, patrunzatoare, deprimanta si socanta” (Bridget Christie), „uluitoare” (Cathy Rentzenbrink) si „amuzanta, ti se strange stomacul citind-o si te pune pe ganduri” (Jill Mansell).