laturi de Spatiul mioritic, de Lucian Blaga – cu care a fost elaborata in aceesi perioada – o viziune romanesca a lumii, de Ovidiu Papadima, este cea mai cuprinzatoare si mai profunda incercare de circumscriere a specificului spiritualitatii nationale, pornind de la folclor.
Trasaturile definitorii identificate de autor, precum: „nevoia de concret” a gandirii populare, „respectul” manifestat fata de cosmos, asimilarea „firii” la cele umane si intrevederea ei ca o eterna prietena si protectoare, „blanda” integrare a raului „in imensa armonie a cosmosului”, prelungirea viziunii pamantesti rurale romanesti asupra imaginii ceresti (in speta a raiului si a iadului), „privirea cu liniste a mortii, acceptarea „randuielii” ca suprem mecanism, organic, al cosmosului, „optimismul” etnic funciar, privirea muncii ca o sfanta datorie etc. s-au impus, de altfel, drept coordonate indisutabile ale mentalitatii noastre arhaice.
Repunem lucrarea in circulatie ca pe oglinda a unui mod de existenta si de gandire aparte –, ce ar putea sa ne ajute, fie si din carte –, in afirmarea identitatii noastre in lumea de astazi.
I. Oprisan
