Exista multe feluri de a-ti arata umanitatea. Uneori esti receptiv la ipohondria brusc impartasita a unui necunoscut, la fel ca in povestirea Instalatorul. Alteori incerci sa intelegi ce mai ramane din tine daca indepartezi lucrurile care te definesc, ca in Mina de petrol. Volumul de fata cuprinde un manunchi de povestiri - noua la numar - si tot atatea incercari de a arata ce inseamna sa fii viu printre alti oameni vii, de care te leaga fire invizibile.
In povestirile lui Dan Panaet lumea e ca un glob de cristal scapat pe jos de un demiurg cinic. Prin fisurile acestui glob ochiul scriitorului vede un absurd stralucitor insotit de hohote de ras, un ras care de cele mai multe ori anunta si un plans. Ne aflam, asadar, intr-un Babilon populat cu romani haituiti de frici, dorinte, birocratie, umilinte si rusini, iar stilul
amuzant si insolit in care exploateaza aceste vulnerabilitati pare sa fie punctul forte al autorului. - Bogdan Raileanu
In orasul din care veneam, lumea mi se parea mica, o schita banala din manualul din geografie. Daca ai vazut un oras, le-ai vazut pe toate, pentru ca principiul e acelasi, doar detaliile difera. Dar iata ca orasul mare era altceva, un continent intreg pe care se-nghesuiau popoare de care habar n-aveam ca exista. Intr-o noapte, asteptam ultimul autobuz intr-o statie din Piata Unirii. Ma uitam la reclamele luminoase de pe cladiri si mi se parea ca n-au niciun sens. De ce te-ai osteni sa le urci acolo, cand fiecare dintre noi dispare si, din acel moment, e ca si cum n-am fi existat niciodata? - Dan Panaet
