Iata Odiseea pentru intaia data tradusa in romaneste, iata Homer povestind in proza romaneasca ceea ce el acum trei mii de ani canta grecilor in versuri. Ceea ce se canta in Odiseea este ideea versului romanesc, dorul face poduri peste mari: dorul de patrie al lui Odiseu, care-l face sa se lupte cu furiile marii si sa invinga, pentru ca el dorea si „fum macar sa zareasca ridicandu-se din patria sa” si se multumea sa moara caci nimic nu-i mai dulce decat patria; dorul de barbat al nevestei sale Penelopa, care o face sa-l astepte douazeci de ani; dorul pentru un stapan bland, care face pe Eumeus, porcarul lui Odiseu, a-si uita robia.
Limba in care se canta aceste doruri este limba copilariei poporului grecesc, un fel de limba care fata cu cea clasica de mai tarziu este tot asa ca si limba cartilor noastre bisericesti fata cu limba zisa culta de astazi. Iata de ce am ales limba populara in traducere, ferindu-ne inadins si precat ne-a fost cu putinta de toate cuvintele care nu se aud in gura poporului. In privinta aceasta nici n-am stricat nici n-am dres limba, nici chiar nu ne-a trecut prin minte una ca aceasta, scopul nostru fiind cu totul altul. Homer nu impresioneaza atat prin faptele ce le canta, cat prin felul sau particular de a spune lucrurile. De aceea dandu-i cuvintele si expresiile romanesti, l-am lasat sa-si povesteasca singur Odiseea dupa felul sau. In ceea ce priveste numele proprii am pastrat formele grecesti, dand in note si pe cele latinesti. Notele sunt foarte scurte si anume pentru intelegerea locurilor notate, si aceasta pentru a nu le repeta iarasi din Iliada, unde sunt destul de pe larg.
Dupa Odiseea urmeaza Batrachomyomachia atribuita lui Homer si care este o parodie a luptelor din Iliada si din Odiseea.
