Opere III. Teatru - Gellu Naum

Exact in acelasi timp• Florenta sint eu• Poate Eleonora...• Insula• Ceasornicaria Taus• Nepotul lui Rameau
 

 

Volum ingrijit de Simona Popescu si Ion Cocora
Prefata de Simona Popescu
Fisa de dramaturg de Ion Cocora


„Sa scrii despre Gellu Naum este o impietate. Sa scrii ceva elaborat, gindit, modificat despre cel care si-a luat scrisul din stele si l-a trecut asa cum era pe hirtie este un nonsens. Gellu Naum a fost si este pentru mine cea mai vie si mai elocventa forma a suprarealismului.” (Alexandru Tocilescu)
 
„N-a scris ca un dramaturg, ci ca un suprarealist. Gellu Naum clatina cu nonsalanta tabieturile dramaturgice de rigoare, polemizind cu popularul comic sau cu la fel de popularul, in fond, tragic, inlocuindu-le cu umorul negru care le contine, a rebours si exploziv, pe amindoua, la care se adauga un frison poetic.” (Simona Popescu)
 
„Scena lui Gellu Naum e scena virtualitatilor care coexista si se realizeaza simultan in paralel, e suma istoriilor posibile care isi trag unitatea (fiindca scena e totusi una, una singura) din capacitatea noastra de a participa la ele, de a juca in toate planurile.” (Vlad Zografi)
 
„Operatiunea pe care Gellu Naum a facut-o in Nepotul lui Rameau as putea sa o denumesc o transformare subcutanee a textului. Fara sa piarda nimic din structura foarte complexa a unui text filozofic. Fara sa altereze complexitatea cu care exprima personajele. Gellu Naum a minuit cu o extraordinara intelegere literara cuvintele, transformind un text care era menit sa fie citit intr-unul care poate fi inteles fiind auzit. Operatiune de o extrema subtilitate si delicatete.” (David Esrig)

 

 

Gellu Naum (1915-2001) este unul dintre cei mai importanti suprarealisti europeni. A publicat: Drumetul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevitatii: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de Malombra (1947), Filonul (1952), Tabara din munti (1952), Athanor (1968), Poeme alese (1970), Poetizati, poetizati... (1970), Copacul-animal (1971), Tatal meu obosit (1972), Malul albastru (1990), Fata si suprafata urmat de Malul albastru (1994), Focul negru (1995), Sora fintina (1995), Intrebatorul (1996), Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor (2000), Ascet la baraca de tir (2000). Poezia, proza si piesele sale de teatru au fost traduse in engleza (publicate atit in SUA, cit si in Marea Britanie), franceza, germana, spaniola, maghiara, sirba si letona, probind contributia sa la vitalitatea poeziei romanesti celei mai largi audiente internationale. In 2006 a fost publicat primul volum, Pohesie, din editia de Opere Gellu Naum in limba germana la Editura Urs Engeler (traducatori si ingrijitori de editie fiind Oskar Pastior si Ernest Wichner). Distinctii literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru poezie (1975), Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania pentru intreaga activitate literara (1986), Premiul national de poezie „Mihai Eminescu“ (1992), Premiul Fundatiei Culturale Romane pentru excelenta artistica (1995), Premiul european de poezie de la Münster (1999), The American Romanian Academy Arts Award (2000). In anul 2000 a fost propus pentru Premiul Nobel. De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut Despre identic si felurit (2004), Opere I. Poezii (2011), Opere II. Proza (2012) si Opere III. Teatru (2014).