Intre entuziasmul emanciparii si tumultul ocupatiei straine 1853–1918
Prin mijlocul Munteniei, de la nord la sud, strabatand munti, dealuri si campii, curge, mai curand agale, raul Arges. Lunca si terasele de pe cele doua maluri ale sale au servit inca din preistorie la o convietuire ideala intre om, animal si natura. Iar la varsarea sa in Dunare, loc de popas si de trecere, si‑au facut salas de vietuire inca din neolitic, atat pe magura Gumelnita, cat si in preajma, oamenii din toate timpurile.
Cercetarea asezarilor preistorice din zona cursului inferior al Argesului, in arealul confluentei sale cu Dunarea, a constituit o preocupare constanta a mediului stiintific romanesc. In perioada interbelica, un rol determinant in initierea si consolidarea cercetarilor arheologice din aceasta regiune l‑a avut Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, institutie care a coordonat o parte semnificativa a activitatilor de documentare si valorificare.
In contextul reorganizarilor institutionale din perioada postbelica, muzeul a fost restructurat, devenind Institutul de Arheologie „Vasile Parvan”, institutie aflata sub autoritatea Academiei Romane, care a continuat si aprofundat demersurile de cercetare arheologica la nivel national.
Un moment de referinta pentru dezvoltarea cadrului muzeal si stiintific local l‑a reprezentat anul 1957, cand a fost infiintat Muzeul Raional Oltenita. Institutia a luat nastere pe baza unei donatii consistente de piese arheologice realizate de Barbu Ionescu, contabil de profesie, care a asigurat totodata conducerea muzeului in calitate de prim director, pana in anul 1968. (George Trohani)
