In extraordinara sa carte, Tom Boyce exploreaza copilul-papadie (robust, rezilient, sanatos) care este capabil sa supravietuiasca si sa infloreasca in majoritatea situatiilor, si copilul-orhidee (sensibil, susceptibil, fragil) care, daca are parte de o sustinere adecvata, poate sa infloreasca la fel de mult, daca nu chiar mai mult decat alti copii.
Copiii-orhidee, ne asigura Boyce, nu sunt niste papadii ratate; sunt o alta categorie de copii, cu sensibilitati si calitati speciale, care au nevoie sa fie crescuti si educati in feluri speciale. In Orhideea si papadia, Boyce ne arata cum sa intelegem sensibilitatile unice, marile dificultati si remarcabilele talente ale acestor copii.
Copiii-orhidee, ne asigura Boyce, nu sunt niste papadii ratate; sunt o alta categorie de copii, cu sensibilitati si calitati speciale, care au nevoie sa fie crescuti si educati in feluri speciale. In Orhideea si papadia, Boyce ne arata cum sa intelegem sensibilitatile unice, marile dificultati si remarcabilele talente ale acestor copii.
Boyce vorbeste despre cum si-a croit drum, timp de aproape 40 de ani, in domeniul cercetarii pediatriei, lucrand in studiile sale cu copii suferind de diverse tulburari si explorand marile sale descoperiri despre cum alcatuirea genetica si mediul modeleaza comportamentul.
El noteaza ca anumite variante ale genelor cresc predispozitia unei persoane la depresie, anxietate, tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie si comportamente antisociale, sociopate sau violente. Insa in loc sa considere aceasta gena „de risc” ca fiind o slabiciune, Boyce schimba modul in care ne raportam la fragilitatea umana, dovedind ca, desi aceste gene „rele” pot crea probleme, in situatia si mediul adecvate, pot sa duca la aparitia unor copii care nu doar ca se descurca mai bine decat inainte, dar care isi depasesc cu mult colegii.
