Pe camila prin Tunisia - Marina Almasan

Cand eram adolescenta mama ca orice mama de adolescenta ma mustra mereu ca stau cocosata. Parca esti o camila imi spunea cu iubire lovindu-ma usor cu palma peste spatele curbat pentru a-mi obliga pieptul sa iasa inainte. De atunci camilele mi-au devenit foarte dragi. Le simteam ca pe niste rubedenii indepartate de care ma leaga fire neprevazute si in fiecare calatorie a mea in spatii exotice cautam sa ma intamplu in preajma blandelor corabii ale desertului sa le mangai pe crestet daca erau ingenuncheate sau chiar sa le incalec fie si contra unui cost piperat perceput de cate un localnic sufocat de saracie. Cocotata metaforic in spinarea camilei tunisiene am vizitat iata pentru mine si pentru tine Europa Africii tara desprinsa din istorie si pornita curajos pe nisipurile miscatoare ale Prezentului. Vino cu mine iti voi face loc pe spatele vehiculului meu bland si-ti voi arata locuri incarcate de Trecut te voi plimba prin resorturi ravasitor de elegante iti voi face cunostinta cu un popor si-ti voi vorbi despre Allahul sau si despre cumintenia pe care acesta a asezat-o in supusii lui. Te voi invata cum sa traiesti in verile ce fierb Africa iti voi servi curmale si iti voi sopti cum sa targuiesti prin bazaruri ca sa nu iesi niciodata in pierdere dar si cum sa te bucuri de bunatatile cu care ospitalierii tunisieni iti inunda farfuria. Iar la sfarsit lasand pe prosopul de pe plaja cartea ajunsa la ultima fila ne vom stinge arsita trupului in albastrul de poveste al Mediteranei Prin intermediul celui mai recent jurnal pe care il semneaza autoarea rosteste catre noi o chemare. Asa cum numai muezinii cheama credinciosii la rugaciune din siluetele minaretelor inca de la prima lacrima de lumina picurata de Soare. Ea ne invita sa traversam intr-o caravana epica Tunisia prezentata fermecator ca pe o poveste si deopotriva o poezie pe care pentru a o descifra trebuie sa-ti deschizi mintea si sufletul . ADRIAN ARTENE jurnalist