"... spatiul bucurestean: un oras plin de semne, epifanii, un oras initiatic, cu strazi care ascund mistere vechi si indivizi care poarta cu ei, fara sa stie, mituri.
E o alta fata a spatiului din proza lui I. L. Caragiale.
Eliade sacralizeaza lumea lui Mitica, orasul torpit de caldura e un vast labirint de semne, Mitica insusi, omul care se grabeste mereu, dar paraseste rareori cafeneaua, devine un erou mitic. [...]
Un oras sacru, ca o veche asezare elenica, o sursa inepuizabila de mituri- acesta este Bucurestiul lui Eliade."
Eugen Simion, Dictionarul General al Literaturii Romane
