Aceasta aparitie editoriala se inscrie in traditia editiilor critice care trateaza reductia pentru pian ca lucrare muzicala autonoma, aflata la intersectia dintre functia pedagogica, analitica si interpretativa – nu ca simpla derivare secundara a textului orchestral. Ne-am propus sa reeditam reductia pentru pian la patru maini a Poemei Romane de George Enescu in scopul integrarii ei in fluxul universal al interpretarilor camerale.
Reductia lui Charles Levadé a fost realizata in perioada imediat urmatoare premierei orchestrale a Poemei Romane ce a avut loc pe 6 februarie 1898 in cadrul Concertelor Colonne, sub bagheta dirijorului Édouard Colonne. Lucrarea imbraca intr-o forma pianistica expresiva, functionala, coerenta, materialul simfonic original, oferind astfel inca bijuterie repertoriului cameral. Autorul reductiei nu si-a propus sa oglindeasca versiunea originala orchestrala in toate detaliile sale intr-un mod mecanic, ci a adaptat continutul complex al acesteia la scriitura si mijloacele timbrale specifice pianului, rezultand o versiune pianistica vie, fluenta, colorata, ce pastreaza intreaga incarcatura semantica si poetica a viziunii tanarului compozitor, care nu implinise la acea data 17 ani
