Poetica spatiului in proza scurta sadoveniana - Simona Craciun Pogan

Volumul de fata, centrat pe poetica spatiului in proza scurta sadoveniana, s‑a nascut dintr‑o mai veche pasiune privind identificarea unor elemente culturale simbolice ale zonei „Valea Frumoasei” din judetul Alba, recuperate in contexte (nu mai putin simbolice) ale destinului prozatorului Mihail Sadoveanu, dar si din dorinta de a releva importanta locurilor din povestirile sadoveniene, luand in considerare contingenta fiintei (personajului, in general, a scriitorului, in particular) cu preajma, ca trasatura fundamentala a prozei scurte a scriitorului. O astfel de marca a imaginarului este marturisita de insusi prozatorul asupra caruia staruim in prezenta lucrare: „M‑a interesat totdeauna orice peisagiu in orice imprejurare si in orice clipa a vietii, fara sa ma oboseasca (…); m‑a interesat nu cu vointa mea, ci numai printr‑un fenomen de participare, osmoza si simbioza. Ma incorporez lucrurilor si vietii, am simtirea ca totul traieste in felul sau particular: brazda, stanca, feriga, tufis de zmeura, arbore si tot ce pare nemiscator”. Opera prolificului scriitor se intinde pe mii de pagini, adunate in circa o suta de volume, incorporand poezii si schite (din perioada anilor de scoala), povestiri, nuvele, romane, memorii, insemnari, note de calatorie, reportaje, cronici, articole, traduceri. Acest itinerariu amplu al creatiilor sale se inscrie sub pecetea descoperirii „caii catre sine”, dupa cum sesizeaza Alexandru Paleologu: „mare artist, scriitor de geniu, a devenit Sadoveanu tarziu, printr‑un proces de transmutatie interioara care l‑a modificat fundamental. Abia dupa un sfert de secol de la debut Sadoveanu a devenit cu adevarat Sadoveanu. (din „Introducere”)