In anii de imediat dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial s-a instalat la noi o perioada a opresiunii proletcultismului si apoi a realismului socialist.
Productia literara era astfel supusa comandamentelor ideologice partinice, astfel incat s-au creat mult prea numeroase opere literare - poezie, proza, dramaturgie - teziste, cu valoare mai degraba propagandistica.
Totusi, au existat nu putini scriitori, mai ales din generatiile tinere, care au cautat sa depaseasca aceste constrangeri, gasind solutii si mijloace de exprimare artistica in asa fel incat esteticul sa prevaleze dincolo de solicitarile programatice ale politicului.
Generatia saizecista a fost aceea care a debordat cerintele realismului socialist, astfel incat orizonturile de creatie s-au deschis luminoase, iar poezia a devenit un veritabil fanion in aceasta privinta.
In volumul de fata am cautat sa surprind, prin eseuri condensate, cateva profiluri - cele pe care le consider cu totul semnificative - de poeti care au ilustrat prin operele lor fata adevaratei creatii lirice.
Sunt poeti apartinand diferitelor generatii, fapt ce dovedeste cu prisosinta ca a existat la noi, daca nu neaparat o literatura protestatara, cu siguranta una libera in cugetare si expresie artistica.
