Poeziile lui Minulescu decurg in stilul familiar, prapastios francizant al cafenelei bucurestene. Ele trebuiesc”zise” precum trebuie jucate “momentele” lui Caragiale, fiindca Ion Minulescu este in buna masura un Mitica, un Catavencu si un Eleutheriu Poppescu deveniti lirici.
Cuprins:
Romante pentru mai tarziu
Liturghii profane
De vorba cu mine insumi
Strofe pentru cele patru anotimpuri
Strofe pentru elementele naturii
Strofe pentru Cel-de-Sus
Strofe pentru mine singur
Strofe pentru fapte diverse
Nu sunt ce par a fi...
Cinci grotesti
Patrusprezece inedite
Din Periodice
