Gandite de autor astfel incat in ansamblul lor sa alcatuiasca un roman, povestirile din Pogoara-te, Moise urmaresc arborele genealogic stufos al familiei McCaslin prin prisma cate unui personaj dintr-o generatie sau alta. Cu stilul sau inconfundabil si rafinamentul lui stilistic, fara sa tina cont de cronologia clasica, Faulkner alterneaza pe parcursul acestor proze atat perspectivele din care povesteste, vizand plurivalentele relatiilor dintre albi si negri, cat si, trecand de la farsa la cele mai mari profunzimi, cheia discursurilor, zugravind astfel complexitatea naturii si a vietii umane.
„Cele mai bune parti din carte nu se ocupa direct de soarta negrilor, ci de conditia spirituala a albilor in mainile carora se afla acea soarta. Experienta prin care i se dezvolta lui Isaac McCaslin sensibilitatea morala reprezinta un soi de compendiu al celor mai mari sentimente romantice si transcedentale ale Americii.“ Lionel Trilling
„Este cel mai mare scriitor pe care ni l-a dat Sudul... Prin toata preocuparea lui pentru Sud, Faulkner a cautat de fapt sa dezvaluie natura umana. Asa ca trebuie sa revenim la el pentru acea continuitate a moralitatii care e responsabila de maretia clasicilor nostri.“ Ralph Ellison
