De ceva vreme incerc sa ma apar de poetii tradusi „la kilogram”. Tradusi din obligatii obscure sau pentru ca vin dintr-o literatura prestigioasa, iar traducatorul spera la reciprocitate. Si atunci, de ce am incredere in poetul acesta ce vine dintr-o insula (Corsica) si, pe deasupra, are un nume exotic, Ghjacumu Thiers? Pentru ca, in sfarsit, gasesc pe cineva intre poetii de azi, care incearca sa defineasca Poezia si sa-si defineasca poezia proprie. (…) Nucleul poetic in jurul caruia graviteaza poemele lui Ghjacumu Thiers este cel de infiltrare. Poezia resimtita ca o fisura nu e doar un punct obsesiv in psihologia poetului, caci ea poate fi surprinsa de o privire atenta cum se infiltreaza in lume si in poem, ca apa printr-o spartura abia vizibila in structura unei case.
Ion Muresan
Important poet corsican contemporan, Ghjacumu Thiers revine, dupa aproape douazeci de ani, cu a doua carte de poezie tradusa in limba romana (tot gratie Mariei Aldea, fidela lui cititoare, inimoasa si exigenta). Hranita din momentele trecatoare ale acestui perisabil „fir de viata”, lirica de fata trimite la cotidianul vietii, la amintiri si la traditii ale locului, sublimate toate intr-un „peisaj interior” in care se poate regasi cititorul de pretutindeni. Ceea ce poate trece o poezie de notatie devine, prin profunzimea umanitatii sale, o poezie universala. In curgerea teribila a existentei (in care „timpul e o prastie”), popasul alb este „punctul fix” din care se poate retine si inregistra ceva. Macar pentru aceasta temerara incercare, Ghjacumu Thiers este un poet ce merita atentia cititorului.
Sanda Cordos
