Ingeri-clovni cu exoftalmii delicate, de o mirare rotunda, calatoresc prin lumi onirice. Nu intotdeauna au picioare. Duc in spinari sau pe brate diafane aripi si tipsii pe care sunt randuite lumi. Uneori se inlantuie in cortegii impregnate cu taceri, caci pentru taina si intelesul lor, vorbele ar fi strivitoare. Pasararul isi poarta poverile de pasari cu ingenua nedumerire, pastorul pluteste prin padure, amintind de un Icar care cade vesnic si niciodata nu se sfarama, inorogul de piatra coboara din mit si sta drept marturie pentru cruzimile istoriei, ierburile de leac ne intampina din fragilitatea si transparenta sticlei pictate, iar ulcelele luate din carnea stramosilor poarta carciumaresele colorate ca pe niste ofrande.
Textúri uleioase fara contur precis, intinse in grosimi si subtirimi de culoare cand exuberanta, cand stinsa, lasa striatiile panzei sa se intrevada, imbiind ochiul virgin sa plonjeze in materia picturala intocmai cum lumile infatisate imbie la plonjarea intr-o stare de visare. Picturile lui Stefan Caltia sunt transparente si criptice deopotriva. Sensurile ascunse in ele sparg crusta vazului si ne indeamna sa pasim in simbol. Si la fel cum personajele mitice isi poarta imponderabilele poveri fantastice, cartolinele devin un purtator umil pentru o nesfarsita sarbatoare a privirii.
