Povestea Punktului opteaza pentru o formula straina de formele mai conventionale ale literaturii, si anume, pentru expresia poematica. La prima vedere, solutia uimeste, fiindca nu ne asteptam ca aventurile intelectuale ale geometriei primordiale sa poata fi scaldate in vreo umbra de lirism.
O cosmogonie ne este descrisa la modul poetic in cartea Elenei Petresteanu, dar in imagini familiare omului contemporan, la conjunctia abstractului cu sensibilul in care o meditatie asupra esentelor lumii fizice are sanse optime sa se exprime. Explozia Punktului focar este un proces pe parcursul caruia universul, initial inchis in sine insusi, primeste consistenta fizica si viata „prin rost si rostire”, tinzand in cele din urma spre gandire, ca expresie superioara. Nimic nu poate fi fara un rost in spatiul-timp revelat de „povestea” Punktului: Linia, Triunghiul, Cercul, Sfera si, ca incununare a tuturor acestora, Torul („in care Punktul pulseaza concentric”) umplu orizontul cunoasterii, tinzand nostalgic spre propria lor perfectionare si spre perfectionarea intregului Cosmos. - Mircea Oprita (Scriitor, critic si istoric literar)
