Ceea ce-l individualizeaza pe Andersen este stilistica cu totul personala, rezultat al unei remarcabile abilitati de a mixa coerent limbajul comun cu expresii idiomatice, populare. Drept rezultate: generarea de emotii si idei subtile, angajarea cititorului intr-o experienta de trecere fireasca de la poezie la ironie, de la farsa la tragedie.
Povestile lui Andersen aduc in scena cu egal tratament imagistic regi, regine, figuri reale, legendare sau inventate, creaturi magice (sirene, zane) sau obiecte.
Intre cele mai citite texte si azi, povesti precum Ratusca cea urata, Hainele noi ale imparatului, Micuta sirena, Degetica, Craiasa Zapezilor au fost traduse in mai mult de 20 de limbi de circulatie internationala, inspirand scriitori, coregrafi, pictori, sculptori sau, in secolul XX, pe regizorii de filme pentru copii.
De altfel, dupa moartea lui Andersen, la data de 4 august 1875, circulatia personajelor sale in varii formule artistice si mediatice (dar mai ales sub forma caracterelor de desene animate) a confirmat valabilitatea artistica a marelui povestitor nordic din secolul al XIX-lea.
Lucian Pricop
Cuprins:
Ratusca cea urata, Porcarul si fata de imparat, Hainele cele noi ale imparatului, Micuta sirena, Soldatelul de plumb, Privighetoarea, Berzele, Pantofiorii rosii, Cufarul zburator, Degetica, Craiasa Zapezii, Povestea unui gat de sticla, Claus cel mic si Claus cel mare, Tovarasul de drum, Lebedele.
