Povestiri la colt de strada - Septimiu Pan

Oamenii se misca tacuti tarand dupa ei cohorte de singuratati intr-o aglomeratie a tunelurilor create ad-hoc de fiecare inid in parte. Nimeni nu vede pe nimeni. Se aud mecanismele subtile ale naturii pamantul si plantele lucreaza de zor cu exactitatea aproximativa a unui orologiu medieval. Mi-e dor de veselia fara minte a mahalalei atunci cand noaptea racoreste acoperisurile strambe si asfaltul incins. Si de parfumul greu al florilor de vara zambind frivol in lumina chioara a cate unui felinar razlet. Azi ploua. Cerul e lipit de pamant si orasul devine cer. Cad ingeri. - Septimiu Pan