A trecut vremea in care zeii conduceau istoria. Providenta binevoitoare, care ne indruma pasii sovaielnici si care ne repara greselile, a disparut pentru totdeauna. Abandonat siesi, omul trebuie sa se orienteze singur in infricosatorul haos al fortelor necunoscute care il tin inclestat. Ele il domina inca, insa el invata in fiecare zi sa le domine la randu-i. Aceasta dominatie tot mai accentuata asupra naturii este ceea ce desemneaza cuvantul „progres”.
Stapanirea naturii nu este de ajuns. Traind in societate, omul trebuie sa invete sa se stapaneasca pe sine insusi si sa se supuna legilor comune. Conducatorilor asezati in fruntea natiunilor le revine sarcina de a da aceste legi si de a face sa fie respectate.
