Dupa volumul Gottland, o bijuterie dedicata Cehoslovaciei secolului trecut, premiatul autor polonez Mariusz Szczygieł recidiveaza cu aceasta carte, un imn ironic si derutant inchinat Cehiei contemporane. La granita dintre sociologie si reportaj literar, Raiul pe pamant este un volum despre tot ce l-a fascinat in ultimul deceniu in tara lui preferata.
Cehia e o tara unde rasul e bine vazut, iar suferinta nu e pe placul nimanui. Si un polonez a avut grija sa ne-o dezvaluie in toata splendoarea si complexitatea ei.
Szczygieł se uita la posturile de televiziune cehesti, citeste editii de chiosc despre vedetele lor si romane populare, merge la teatru si la cinema. Se duce si in toalete publice unde descopera cu incantare indemnuri ca acesta: PRETUITI BUNAVOINTA INTAMPLATOARE SI FAPTELE FRUMOASE LIPSITE DE SENS. Are intalniri fabuloase cu filosoful si poetul Egon Bondy, fotograful Jan Saudek, artistul David Černý, dar si cu vedeta de televiziune Halina Pawlowská, un fel de Bridget Jones a Cehiei, care a scris carti precum De ce nu m-am spanzurat sau Hipopotamii nu plang.
Frecventeaza asiduu si crematoriile unde constata ca cehii nu se inghesuiesc sa ridice urnele cu ramasitele celor apropiati, iar despre inmormantari nici nu poate fi vorba. Reusind magistral sa nu judece, ci doar sa inteleaga, scriitorul ii intreaba pe cehi – care se lauda ca sunt cel mai ateu popor din Europa - „Cum se poate trai fara Dumnezeu?” si daca mai are vreun rost sa faci fapte bune daca nu mai exista pedepse si recompense dupa moarte. Raspunsurile pe care le primeste sunt bulversante si fascinante, iar cauzele pe care autorul le identifica incercand sa explice aversiunea cehilor fata de catolicism sunt cel putin pasionante.
Szczygieł se uita la posturile de televiziune cehesti, citeste editii de chiosc despre vedetele lor si romane populare, merge la teatru si la cinema. Se duce si in toalete publice unde descopera cu incantare indemnuri ca acesta: PRETUITI BUNAVOINTA INTAMPLATOARE SI FAPTELE FRUMOASE LIPSITE DE SENS. Are intalniri fabuloase cu filosoful si poetul Egon Bondy, fotograful Jan Saudek, artistul David Černý, dar si cu vedeta de televiziune Halina Pawlowská, un fel de Bridget Jones a Cehiei, care a scris carti precum De ce nu m-am spanzurat sau Hipopotamii nu plang.
Frecventeaza asiduu si crematoriile unde constata ca cehii nu se inghesuiesc sa ridice urnele cu ramasitele celor apropiati, iar despre inmormantari nici nu poate fi vorba. Reusind magistral sa nu judece, ci doar sa inteleaga, scriitorul ii intreaba pe cehi – care se lauda ca sunt cel mai ateu popor din Europa - „Cum se poate trai fara Dumnezeu?” si daca mai are vreun rost sa faci fapte bune daca nu mai exista pedepse si recompense dupa moarte. Raspunsurile pe care le primeste sunt bulversante si fascinante, iar cauzele pe care autorul le identifica incercand sa explice aversiunea cehilor fata de catolicism sunt cel putin pasionante.
