Raporturile maritale si de filiatie in dreptul privat comparat - Ana-Maria Goldan

Natura a reprezentat dintotdeauna sursa primordiala de inspiratie a artistilor si a scriitorilor. Este de ajuns sa ne gandim la Anotimpurile lui Vivaldi la tablourile lui C zanne la Pastelurile lui Alecsandri ori la simfoniile lui Beethoven pentru a ne limpezi gandurile si a redescoperi legatura omului cu lumea inconjuratoare. Inspirandu-ne din natura spunem ca relatiile de familie sunt precum ramurile unui arbore care desi sunt orientate in directii diferite au la baza aceeasi radacina puternica. De aceeasi parere este si maestrul jurist Jean Carbonnier care ne invita sa renuntam la drept atunci cand discutam despre familie sustinand ca relatiile maritale si filiale se subscriu non-dreptului iar aparitia normelor juridice care vizeaza legaturile dintre membrii unei familii reprezinta un simplu accident. Inspirandu-se din natura omul incearca sa imite comportamentul tuturor organismelor vii. Ca atare gratie unei dorinte de a-si perpetua existenta omul se afla in cautarea unei perechi cu scopul de a zamisli o noua fiinta asemanatoare lui. Uniunea dintre cele doua persoane oficializata sau de facto va genera un sistem de rudenie iar sentimentul de dragoste va fi supus unui cod de reguli matrimoniale. In prezent cel mai potrivit termen care poate fi folosit pentru a descrie relatiile maritale si filiale de ordin personal sau pecuniar se numeste impreuna . Ne fundamentam afirmatia pe atribuirea echilibrata de catre legiuitor a sarcinilor dar si gratie principiului codeciziei existent intre soti. Totodata imbinarea autoritatii parintesti cu interesul superior al copilului va conduce catre o echilibrare a sarcinilor fata de acesta din urma dar si catre echitatea deciziilor. De aici deducem faptul ca impreuna cei doi soti vor fi strajerii intereselor morale si materiale ale familiei.