Razboinici uitati si podoabe eterne. Secolele 5-6 - Ana-Maria Gruia

Drumul spre intelegerea Daciei post-romane nu este usor de parcurs. Prezenta puterii romane in regiune a fost scurta, a durat mai putin de 170 de ani, dar a lasat urme puternice si usor de identificat in arhitectura construita, inscriptii, cultura materiala si – ar sustine multi – in limba vorbita inca in Romania. Popoarele care au inlocuit hegemonia imperiala romana in regiune in cele cinci secole care au urmat, „epoca migratiilor”, ne-au lasat mai putine urme. Gotii, hunii, gepizii, antii, avarii si slavii sunt destul de bine atestati in sursele noastre grecesti si latine pentru aceasta perioada, insa relatarile in limbile lor nu au supravietuit, iar locuintele in care au trait au fost in general construite din materiale perisabile care lasa doar urme efemere in peisaj, acolo unde este cazul. Istoria lor a fost relatata mult timp prin intermediul surselor grecesti si romane, insa aceste relatari din exterior sunt scurte, partinitoare si inclinate catre preocuparile imperiale. Nimic nu ne da sentimentul ca am putea recupera istoriile acestor popoare din propria lor perspectiva.
Arheologia, in schimb, poate contribui la rezolvarea problemei. Permitandu-ne sa reconstruim practicile funerare, modelele de asezare si activitatile productive ale popoarelor postromane, ramasitele materiale recuperate din sapaturi si prospectiuni au deschis o fereastra catre vietile lor. Practica neintrerupta a agriculturii sedentare, dependenta puternica de cresterea animalelor, densitatea redusa a asezarilor, productia industriala continua si sosirea de noi popoare – in general din stepa estica – au fost toate documentate. De asemenea, cercetarile au evidentiat acumularea de bogatii de catre elite, mai ales sub forma tezaurelor de metale pretioase. Spre acestea din urma isi indreapta privirea expozitia Razboinici uitati si podoabe eterne.
Tezaurele adunate pentru aceasta expozitie nu sunt unele obisnuite. Constituind unele dintre cele mai mari acumulari de aur ornamental din Europa premoderna din punct de vedere al greutatii, tezaurele prezentate in aceasta expozitie – si in special cele de la Simleu Silvaniei si Pietroasa – reprezinta exemple spectaculoase ale bogatiei, sofisticarii si puterii pure a elitelor care au achizitionat si au pastrat aceste obiecte. Si sunt la fel de bogate pentru povestile pe care le spun ca si pentru valoarea lor pura, datorata metalului pretios. Acestea nu sunt relatari simple, ci complexe si multifatetate, dezvaluind adanci complexitati sociale si conexiuni interculturale.
Medalioanele de la Simleu Silvaniei ofera un bun exemplu. Unele au fost batute in Imperiul Roman, in timp ce altele au fost fabricate la nord de Dunare, imitand modele romane, dar incorporand stiluri si idei non-romane. (Noel Lenski)