Andrei Voiculescu isi povesteste viata fara cosmetizari si precautii, relatand exact ce a fost si cum a fost. Septuagenarul de azi, traitor intr-o casa frumoasa, dotata cu un soi de buncar muzical doldora de CD-uri si viniluri, se uita inapoi si isi aduce aminte. El stie ca viata lui are atatea culori si patanii, incat ar fi pacat sa nu procedeze in logica de tip Vivir para contarla a lui García Márquez.
A nu se crede cumva ca Andrei n-a avut indoieli, emotii, spaime si chiar cumpene. Cand iti castigi painea din sunetele emise de altii, exista mereu o doza de relativ si de imprevizibil care-ti infuzeaza zilele si noptile. lar cand esti in afara tarii, dar muncesti si pentru cei dinauntrul ei, pe umeri incep sa ti se adune poveri la care poate ca nu te-ai gandit la trecerea frontierelor. Tanarul rebel trece fara voia lui printr-o maturizare accelerata.
Radu Paraschivescu
