Dupa daramarea statuilor, au inceput sa fie cenzurate sau puse la index cartile lui Mark Twain, Margaret Atwood, Roald Dahl ori J. K. Rowling. Publicatiile satirice de traditie sau spectacolele unor comedianti celebri sunt supuse oprobriului public. Filmele si desenele animate sunt ciopartite – daca nu sunt create de la bun inceput ca sa bifeze puncte dintr-o grila.
Pornita in misiunea de a schimba din temelii valorile si structurile societatii occidentale, miscarea woke a ajuns, mai mult decat o ideologie la moda – spune Jean-François Braunstein –, o adevarata religie. Sub acoperirea unor cauze nobile precum combaterea discriminarii si dezbaterea istoriei coloniale, adeptii miscarii recurg la misticism si ocultism, isi scriu propriile texte sacre si promit eliberarea de corp si ratiune. Religia woke devine astfel o utopie transumanista.
Cartea radiografiaza la cald aceasta nebunie colectiva, demontandu-i aberatiile: „Toti albii sunt rasisti“, „toti negrii sunt victime“, „daca spui ca nu esti rasist, atunci sigur esti“, „ai genul pe care ti-l alegi”, „sexul si corpul nu exista, doar constiinta conteaza”, „matematica este rasista“, „biologia este machista“, „barbatii pot ramane insarcinati“… Dogmele si credintele absurde impregneaza treptat tesatura sociala, de la sistemul educational si piata muncii pana la sectoarele culturale si industria de divertisment. Riscul cel mai mare, sustine autorul, este alienarea individului fata de propria-i identitate. Si tot Jean-François Braunstein ne da si solutia in final.
