Lucrarea propune o analiza aprofundata a consimtamantului informat ca instrument juridico-moral fundamental in dreptul international al drepturilor omului referitor la activitatea biomedicala, depasind intelegerea acestuia ca simpla formalitate procedurala sau formular administrativ. Autorul argumenteaza ca, in biodrept, consimtamantul informat constituie un act juridic unilateral prin care persoana accepta, in mod voluntar si informat, restrangerea unora dintre drepturile sale fundamentale – precum dreptul la integritate corporala – in favoarea infaptuirii unui drept considerat axiologic superior, cum este dreptul la sanatate.
Pornind de la autonomia individuala ca fundament axiologic si de la demnitatea umana ca valoare centrala a biodreptului, volumul reconstituie evolutia conceptului de la radacinile sale in dreptul civil si dreptul consumatorului, pana la consacrarea sa in Codul de la Nürnberg, Conventia de la Oviedo si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Sunt examinate inviolabilitatea corpului uman, dreptul la informare si la refuzul tratamentului, internarea nevoluntara, deciziile privind finalul vietii, vaccinarea obligatorie si raspunderea medicala. Analiza se extinde dincolo de sfera medicala, catre cercetarea pe subiecti umani, psihologie, asistenta sociala, protectia datelor personale (GDPR) si provocarile ridicate de Inteligenta Artificiala.
