Mastoidita a reprezentat, din cele mai vechi timpuri, o afectiune inflamatorie-infectioasa cu potential fatal si cu rata crescuta de complicatii de vecinatate. Aparitia diverselor abcese intracraniene, paralizia facialului, supuratiile exteriorizate sau afectarea urechii interne reprezinta doar cateva dintre posibilele rezultate ale neglijarii acestei acumulari purulente din osul mastoid.
Studiul de fata evalueaza, pe termen lung (peste 8 ani), un lot considerabil de pacienti care au suferit interventii asanatorii asupra mastoidei si urechii medii. Jumatate dintre acestia au beneficiat si de reconstructii osiculare cu proteze realizate dintr-un material bio-vitro-ceramic numit PAW-1, contributie romaneasca originala la domeniul otologiei dar si al rezistentei materialelor. Scopul declarat al autorilor este de a stabili cu exactitate factorii pre-, intra- si post-operatori ce pot influenta rezultatele mastoidectomiei si de a defini modurile in care acestia pot fi influentati pentru a obtine cele mai bune rezultate audiologice posibile.
Paradigma in care se definesc acesti factori este cea a imposibilitatii separarii intre rezultatele asanatorii (anatomice) si cele functionale. La acestea se adauga si rezultatele functionale ale reconstructiei lantului osicular, oferind astfel o abordare unitara a temei.
Lucrarea se adreseaza tuturor cadrelor medicale pasionate de otologie care doresc sa descopere o noua viziune asupra managementului chirurgical dar si asupra posibilitatilor de optimizare a rezultatelor functionale ale mastoidectomiei.
