Politica apare, in aceste pagini, mai putin ca exercitiu al puterii si mai mult ca spectacol al memoriei. Textele politice ale lui Bedros Horasangian au aerul unei conversatii purtate intr-un salon interbelic unde istoria intra pe usa. Din politica extrage mai ales detaliul straniu, replica absurda, fisura prin care se vede oboseala unei epoci. Scrie cu ironia omului care nu mai poate fi sedus de lozinci, dar care continua sa creada in memorie si bun-simt.
Actualitatea este privita prin oglinda istoriei, iar evenimentele zilei se prelungesc firesc in amintiri, lecturi, anecdote si reflectii morale. Intre Caragiale si Orwell, intre Bucurestiul de ieri si lumea nelinistita de astazi, Bedros Horasangian recompune portretul unei societati care inainteaza ezitant intre uitare si luciditate.
Bedros Horasangian comenteaza realitatea politica imediata cu ochiul prozatorului, atent mereu la personaje si la situatiile (narative) in care acestea evolueaza. Cand amar, cand ironic, prozatorul este cronicarul constant al commediei politice contemporane, in care recunoaste tipare comportamentale universal valabile, descifrand, cu umor, paralelisme intre fictiune si realitate. Pentru autorul „Salii de asteptare“, viata cotidiana este un text continuu, pe care doar un cititor exersat il poate descifra si intelege cu adevarat. Mereu de veghe in lanul de secara al (i)realitatii imediate, mereu tentat sa combine ipoteze, teorii si presupozitii, Bedros Horasangian ofera si aici, ca in toate paginile lui de proza, o fereastra catre acest segment temporal (dar si spatial) pe care il numim prezentul nostru continuu. (Carmen Musat)
