Gianina Sabau Popovici ne ofera o carte a suferintei, a victoriei impotriva mortii, scrisa cu har, cu intelepciune si cu o vie inteligenta, incercand, totodata, sa raspunda la marile intrebari pe care ni le punem cu totii, in efemera noastra existenta, pe o planeta supusa atator si atator incertitudini.
Cartea aceasta este un exemplu de victorie a vietii nascuta din suferinta. (DUMITRU CONSTANTIN‑DULCAN)
De moarte nu mi-a fost niciodata frica. In schimb, am fost terorizata de viata. Poate din acest motiv n-am murit… Nu mi-a fost frica. Iar in momentul in care am incetat sa imi mai doresc ca si ceilalti sa vada lucrurile asa cum le vedeam eu, multe dintre fricile mele au disparut. Am reusit, nu fara greutate, sa renunt la o parte din dorintele mele egoiste, la unele atasamente, si asta cred ca, intr-un final, m-a salvat.
Cred ca am supravietuit ca sa invat sa ma raportez altfel la viata, la cei din familia mea, sa invat sa colaborez cu ei, sa fiu un om mai responsabil fata de copilul meu, fata de sotul meu, fata de Univers sau fata de Dumnezeu! Am supravietuit ca sa invat sa nu mai judec, sa nu mai discriminez, sa accept oamenii asa cum sunt, sa le respect liberul arbitru, sa-i ajut, sa ma iubesc pe mine. Pe scurt, sa fiu eu insami. Am supravietuit ca sa ma intorc altfel, mai frumos, la Dumnezeu! Am supravietuit ca sa invat sa iubesc! (GIANINA SABAU POPOVICI)
