„Conversatie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singuratatii. Adevarul despre un autor e de cautat mai degraba in corespondenta decit in opera sa. Cel mai adesea, opera este o masca. in cartile sale, Nietzsche joaca un rol, se erijeaza in judecator sau profet, isi ataca prietenii si dusmanii si se plaseaza – orgolios – in centrul viitorului. In schimb, in scrisori se plinge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amarit, e tocmai contrariul a ceea ce se vede in necrutatoarele sale verdicte si imprecatii, adevarata insumare de diatribe.“ (CIORAN)
„Nimic din personalitatea lui Cioran nu poate fi mai esential etalat in afara scrisorilor catre fratele sau, Aurel, ori sensibil modificat fata de marturisirile facute aici lui Jeni si Arsavir Acterian, lui Mircea Eliade, N. Tatu sau Constantin Noica. Daca se poate imagina un Cioran mai transparent decit cel din propria-i opera, acela se afla integral si pe deplin elocvent in acest volum.“ (Dan C. MIHAILESCU)
