Scrisorile marelui scriitor catre Vera, sotia sa, pentru prima oara in volum, in limba romana – cronica unei povesti de dragoste de-o viata.
„Nuantate de o imediatete senzuala a detaliului, Scrisorile sint marturia extazului… Ele dezvaluie un Nabokov de o inteligenta sclipitoare, cu un dar aparte pentru critica la obiect si o fascinatie pentru ceea ce se situa in afara culturii sale – fie ca era vorba de autobuzele Greyhound din Massachusetts sau de metroul din New York. Acum, probabil pentru prima oara, autorul rus se iveste limpede din umbrele biografilor sai.” (The Observer)
„Pentru Nabokov proza este totul, ea este profunzimea, energia divina.” (The New York Times)
„Aceste scrisori cuprind cele mai emotionante pasaje pe care le va scrie vreodata Nabokov, pline de viziuni cind impresioniste, cind extrem de detaliate asupra lumii inconjuratoare, pe care o zugraveste ca fiind dureros de frumoasa. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care isi face o misiune din a-si convinge cititoarea sa coboare de pe terasa de la ultimul etaj aratindu-i splendoarea lumii care a incetat cumva sa mai fie o sursa de incintare.” (The Times Literary Supplement)
„Aceste scrisori cuprind cele mai emotionante pasaje pe care le va scrie vreodata Nabokov, pline de viziuni cind impresioniste, cind extrem de detaliate asupra lumii inconjuratoare, pe care o zugraveste ca fiind dureros de frumoasa. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care isi face o misiune din a-si convinge cititoarea sa coboare de pe terasa de la ultimul etaj aratindu-i splendoarea lumii care a incetat cumva sa mai fie o sursa de incintare.” (The Times Literary Supplement)
Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu
Vladimir Vladimirovici Nabokov (1899-1977) s-a nascut la Sankt-Petersburg. In 1919, din cauza situatiei politice din Rusia, familia sa a fost nevoita sa emigreze. Nabokov a studiat limbile slave si romanice la Trinity College din Cambridge (1919-1922), apoi a locuit la Berlin (1923-1937) si la Paris (1937-1940), scriind cu fervoare, in rusa, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme si citeva drame. In 1940 a plecat in America, impreuna cu sotia si fiul sau, de teama sa nu fie trimis intr-un lagar de concentrare. A predat la universitatile Wellesley, Harvard si Stanford. Intre 1948 si 1959 a fost profesor de literatura rusa la Cornell University. Din seria rusa a scrierilor lui fac parte romanele Masenka (1926), Rege, dama, valet (1928), Apararea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot in bezna (1932), Disperare (1934), Invitatie la esafod (1938). Dupa stabilirea in Statele Unite, isi incepe stralucita cariera de romancier in limba engleza si publica Adevarata viata a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972), Priveste-i pe arlechini! (1974). In 1967 ii apare volumul autobiografic Vorbeste, memorie. Pentru activitatea sa literara, scriitorul a fost distins cu National Book Foundation Medal.
