Scrisori indiene si Mai presus de Rasarit si Apus sunt scrieri de teologie cultural-sociala ale Sfantului Nicolae Velimirovici — cugetari polemice despre cauzele razboaielor mondiale, destinul Europei si vocatia Balcanilor intr-o lume ratacita. Scrisori indiene, una dintre putinele scrieri fictionale ale sfantului, continua traditia romanului epistolar in cheie polemica: trei soli ai unui maharajah din Malabar cerceteaza Europa tulburata de Marele Razboi, dezamagiti de materialismul ei ingust, si afla in Serbia si Balcani o inrudire neasteptata, istorica si spirituala.
Sfantul Nicolae adopta procedeul instrainarii, dupa modelul celebru al Scrisorilor persane de Montesquieu, insa cu scopul - diametral opus filosofului iluminist - de a deplange decrestinarea Europei: o civilizatie care, spre deosebire de Rasarit, a cunoscut Adevarul si s-a indepartat de El, inlocuind credinta cu progresul, cultura si puterea.
India nu este insa idealizata. Traditiile orientale sunt privite cu respect, ca o cautare sincera a sensului existentei, cautare care ramane, insa, neimplinita si sterila fara Hristos. Iar Serbia, dincolo de apropierea calda pe care o trezeste in sufletul oaspetilor, poarta si ea o rana proprie: auto-colonizarea, lepadarea izvoarelor duhovnicesti prin adoptarea fara discernamant a modelelor Europei despiritualizate.
Sfantului Nicolae priveste Europa cu trezvie si compatimire. Pentru marele teolog, Balcanii Ortodocsi au o chemare mai inalta decat sa oscileze intre pesimismul Rasaritului si truda prometeica a Apusului. Balcanii sunt chemati sa dea marturie de Adevar acolo unde Apusul l-a uitat si Rasaritul nu l-a aflat inca.
