O pledoarie a ideii ca omul e cu adevarat fericit cand isi gaseste vocatia
Pornind de la ideea ca am devenit o civilizatie bazata pe munca - dar nu neaparat o munca productiva -, antropologul David Graeber produce o explozie de proportii la nivel mondial odata cu publicarea unui articol devenit viral si care arunca o bomba plasata sub forma unei simple intrebari: Cati dintre cei care au o slujba pot sustine cu sinceritate ca slujba lor aduce o contributie semnificativa in lume? Adunand marturii din diferite colturi ale globului si analizand diferite perspective asupra muncii de-a lungul istoriei, Graeber da forma cartii de fata si construieste un argument solid impotriva muncilor inutile, lipsite de sens si care nu aduc nicio satisfactie celor angajati sa le presteze, dar care au devenit si tind sa devina tot mai numeroase. Cum se face ca, desi tehnologia a avansat suficient incat sa ne permita sa scurtam drastic saptamana de lucru - perspectiva pe care o speculau entuziasti cercetatorii secolului trecut -, efectul este astazi diametral opus, iar fix cu ajutorul tehnologiei s-au inventat modalitati de a ne face sa lucram mai mult? Milioane de oameni au ajuns sa presteze astfel slujbe de mare rahat si, totodata, sa fie constienti de asta. Cum s-a putut intampla asa ceva si care sunt sectoarele care prolifereaza astfel de slujbe?
O pledoarie a ideii ca omul e cu adevarat fericit cand isi gaseste vocatia, Slujbe de mare rahat propune o viziune dinamica si hilara a felului in care functioneaza societatea de astazi, precum si o schimbare de directie a valorilor colective. Altfel spus, in cuvintele autorului: „In fiecare zi ne trezim si construim o lume; dar care dintre noi, daca ar putea decide in mod liber, ar hotari ca vrea sa creeze o lume ca asta?”
„Un studiu incitant asupra vietilor noastre profesionale.” Financial Times
„Graeber vrea sa ne descatusam de limitele impuse de birocratie, asa incat sa incepem o dezbatere deschisa si creativa asupra viitorului nostru colectiv.” NPR
