„Premisa de la care s-a pornit vizeaza legatura strans dintre traducerile biblice si evolutia limbii romane literare. Mai precis, se consider ca aceast evolutie s-a bazat, intr-o proportie covarsitoare, cel putin in primele secole de cultura scris romaneasca, tocmai pe aceste texte, talmacite pentru cititorii din spatiul spiritual romanesc din izvoare diverse - de la cele originale ebraico-aramaice si grecesti (pentru VT, respectiv NT), pana la textele intermediare latinesti, slavonesti, maghiare, germane, franceze etc.
Este logic sa vedem aici o permanent confruntare intre formele din aceste limbi strine si disponibilitatile limbii romane si sa presupunem ca au existat influente in construire unor structuri gramaticale potrivite pentru transmiterea unor texte cu puternica incarcatura ideatica, recte dogmatic.
Adjectivul ocupa un loc important in aceste constructii, dearece tocmai natura textelor impune nenumarate judecati de valoare, aprecieri subiective si relativ obiective, adica tocmai natura clasei lexico-gramaticale care desemneaza aprecieri calificative si relationale." - Petre Gheorghe Barlea
