Tamoanchan si Tlalocan - Topografie sacra in Mesoamerica - Alfredo Lopez Austin

Tamoanchan si Tlalocan - Topografie sacra in Mesoamerica

In viziunea aztecilor, au existat doua locuri misterioase - Tamoanchan si Tlalocan. Desi sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele in mitologia azteca raman obscure. Miturile despre Tamoanchan il descriu ca pe locul de obarsie al tuturor fiintelor. Tlalocan, in schimb, era un paradis terestru situat in interiorul unui munte vesnic verde si frumos, locul in care salasluiau oamenii care au murit prin inec, rapusi de fulger sau de boala. Istoricii au incercat sa inteleaga si sa clarifice semnificatia acestor doua locuri din secolul al XVI-lea. Astazi, cei care studiaza religia vechilor mexicani incearca sa le gaseasca in sistemul cosmic, pentru a intelege mai bine gandirea religioasa mesoamericana, dar sursele scrise cu privire la aceste doua locuri sunt greu de inteles. In Tamoanchan si Tlalocan, Alfredo Lopez Austin ofera noi interpretari ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, si credintele indienilor moderni.

 

Tinuturi ale cetii. Astfel au definit Tamoanchan-ul si Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre si descrierile religiei stravechi. Dar cuvantul ceata lamureste prea putin, pentru ca ceata, ca prezenta sau cuvant, atenueaza clarobscurul, sterge contururile, opacizeaza culorile, ghideaza in chip inselator mana ce voieste sa atinga si tulbura miresmele cu masa ei umeda. Ceata este tacere. Neaga miscarea atunci cand o invaluie iar fasiile sale simuleaza ca ceea ce este static se misca. Ceata amesteca somnul cu veghea. In cazul nostru amesteca de asemenea istoria cu mitul. Tamoanchan este loc al creatiei. Perechea suprema, Ometecuhtli si Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fatului in pantecele mamei, si tot Tamoanchan a fost locul in care, in timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului dupa ce au zdrobit boabele cu propriile lor masele. Tlalocan, in schimb, este loc al mortii. Este un munte gol plin de roade deoarece in el exista un sezon productiv etern. In interiorul sau ajung oamenii morti sub protectia sau in urma atacului zeului ploii. Cu toate acestea, Tamoanchan si Tlalocan se confunda. Astfel par sa fi stat lucrurile inca din timpurile stravechi. - Alfredo Lopez Austin