La ce ne gandim cand vorbim despre bunici: la o bunicuta cu obrajii rosii ca marul care tricoteaza in balansoarul ei sau la lupul inspaimantator din Scufita Rosie? Bazandu-se pe cei treizeci si cinci de ani de experienta clinica, autoarea ne conduce intr-o calatorie prin Tara bunicii, un tinut plin de mituri, unde stereotipurile se ciocnesc de realitate, invitandu-ne sa ne gandim la ce inseamna sa fii bunica si cum a evoluat acest rol. Prin explorarea legaturii dintre personalitate, cultura si istoria familiei prezentate in studiile de caz, avem acces la semnificatiile, motivele si posibilitatile din spatele miturilor si realitatilor traite de femeile din intreaga lume.
JUDITH EDWARDS este psihoterapeut pentru copii si adolescenti si supervizor si a predat diverse cursuri la Clinica Tavistock, unde a lucrat din anii 1980. Fost editor al Journal of Child Psychotherapy, a publicat numeroase articole si carti.
Ce inseamna bunica „suficient de buna“ in lumea reala? Poate ca fiicele si fiii adulti produc nepotii pentru a le oferi parintilor lor placerea pe care ei insisi poate nu reusesc sa le-o ofere intr-un mod constant. Asteptarile parentale nerealiste pot provoca regret, dar poate exista incantare in a le oferi bunicilor aceste fiinte umane nou-formate. Poate ca si bunicii simt usurare pentru ca reusesc sa ofere nepotilor dragostea neconditionata pe care e posibil sa nu fi reusit s-o ofere copiilor lor. Pare ca toata lumea castiga, nu? - Judith Edwards
Legatura cu bunicii poate fi satisfacatoare pentru ambele generatii. De obicei, bunicii nu sunt atat de prinsi in rutinele de zi cu zi si au mai mult timp sa asculte, sa observe si sa se ocupe de lucruri marunte decat parintii ocupati. Bunicii pot reflecta si transmite nepotilor cunostinte culturale, precum si traditii familiale si comunitare.- Judith Edwards
