Teatru 1 - Eugene Ionesco

Vreau sa spun ca atat in teatru cat si in proza am sentimentul ca intreprind o explorare bajbaind in bezna intr-o padure intunecata. Habar n-am unde voi ajunge sau daca am s-ajung undeva scriu fara niciun plan. Sfarsitul vine de la sine constatarea esecului ca in ultima mea piesa Omul cu valize ori reusita atunci cand sfarsitul poate parea un nou inceput. In realitate caut o lume virginala caut lumina paradiziaca a copilariei splendoarea zilei dintai splendoarea fara pata univers intact care astept sa mi se-arate proaspat parca abia nascut. Ca si cum as vrea sa asist la evenimentul facerii lumii ignorand decaderea ei si caut acest eveniment in mine insumi cu dorinta parca de-a restrabate cursul Istoriei sau il caut in personajele mele care sunt alti eu insumi ori care sunt aidoma altora ce-mi seamana fiind si ei ca si mine in mod constient sau nu in cautarea luminii absolute. Fiindca n-au nicio indicatie cu privire la drumul pe care-l au de parcurs personajele mele ratacesc in intuneric absurd incomprehensiune angoasa. EUGENE IONESCO in Antidoturi