Viktor Emil Frankl, doctor in medicina si filozofie, a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena pana in 1942. Experienta lagarelor naziste i-a intarit teoriile despre sensul vietii. Dupa razboi a tinut cursuri la Viena si in Statele Unite. A scris 32 de carti, printre care Omul in cautarea sensului vietii, Psihoterapie si existentialism.
Logoterapia, intemeiata de Viktor Frankl, tine seama, spre deosebire de psihanaliza si psihoterapia cognitiv-comportamentala, nu numai de psihic, ci si de spiritual. Anumite nevroze (numite noogene) apar din cauza frustrarii nevoii specific umane de sens. Adesea omul contemporan sufera de un sentiment de absurditate. Logoterapia, demersul care conduce la gasirea sensului, constituie, in viziunea lui Frankl, o psihoterapie umanizata.
In volumul Teoria si terapia nevrozelor. Introducere in logoterapie si analiza existentiala, Viktor Frankl abordeaza, in baza principiilor logoterapiei, tratamentul terapeutic al nevrozelor si depresiilor. Considerand ca vointa de a cauta si de a da un sens vietii este forta primordiala a omului, autorul descrie metodele specifice interventiei terapeutice cand frustrarea existentiala apare fiind generata de frustrarea vointei de sens a celui care nu mai gaseste sens in viata sa.
