„Doamne, ce-am mai scris in acesti aproape douazeci si cinci de ani de dupa 1989!
Mi-am folosit inteligenta, talentul, pregatirea intelectuala, umorul (in masura in care le am) pentru a contribui la schimbarea in bine a tarii mele, care, dupa ce se desteptase din somnul cel de moarte in care-o adancisera barbarii de tirani, zacea nemiscata si se lasa invadata − ca un pom de omidele paroase − de barbarii de tirani reconditionati si reorganizati.
Asa cum un copil aflat in autobuz, cu mainile pe spatarul din fata, are impresia ca el executa virajele sau, apasand cu piciorul pe podea, crede in mod naiv ca el face ca autobuzul sa mearga mai repede, si eu, orbit de entuziasm si recazut in infantilism, aveam impresia ca schimb ceva in tara mea. N-am schimbat nimic, nimic, nimic.“
Alex. Stefanescu
