Premiul Polar Michel Lebrun 2020
O tanara este gasita in apartamentul sau din Bruxelles, ucisa cu mai multe lovituri de cutit. Toate indiciile arata spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoana pe care victima a sunat-o inainte sa moara. El apare pe inregistrarile camerelor de supraveghere imediat dupa crima, politia ii gaseste hainele patate de sange si descopera in atelierul sau schite ale locului faptei.
Sub aparentele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presa „Funambulul”, dupa ce pe strazile capitalei au aparut o serie de picturi murale anonime si ultraviolente. Din spatele zidurilor de tacere cu care s-a inconjurat si aflat sub supraveghere psihiatrica, tanarul neaga totul. Singura sa forma de aparare este sa repete o fraza: „Nu am fost eu.”
Insa povestea lui Niko este intretesuta cu povestea Iugoslaviei macinate de razboi. Toata violenta de atunci isi gaseste ecou in prezent.
„Paul Colize ne ofera un roman pasionant.” (Le Soir)
„Un roman care nu se lasa plasat in vreo categorie, fascinant prin stilul sau puternic, prin intriga, prin personajele captivante si prin temele pe care le abordeaza, precum mantuirea si rezilienta.” (La Provence)
