Volumul,, Traducatori si traduceri in limba romana in secolele XVII-XVIII” s-a nascut din dorinta de a dezvalui trecutul, cu migala si entuziasmul muncii de arheolog, pentru a intelege prezentul si pentru a construi si mai temeinic viitorul traducerii si traducatorilor de limba romana. Volumul are caracter enciclopedic: chiar daca se raporteaza doar la doua secole, investigatia stiintifica acopera toate ramurile si domeniile importante ale traducerii: religioase, literare, specializate (juridice, technico-matematice si medicale).
In conditii socio-istorice si culturale specifice, traducerile in limba romana in secolele XVII-XVIII isi contureaza o identitate proprie, care presupune, inter alia, si trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin, dincolo de canoanele textului religios, intr-un act de formare si consolidare a limbii nationale devenita apta sa acopere vaste arii ale cunoasterii si sa exprime armonios, natural si curat vibratiile unei epoci la confluenta dintre umanismul renascentist si iluminism, o epoca a carturarilor si vizionarilor, o epoca a primei modernitati romanesti in care cautarea echilibrului politic, la nivel intern si extern, se face convergent si deopotriva divergent. Traducerea devine astfel marturie istorica si arc peste timp, vector cultural si forta motrice, iar traducatorii adevarati corifei.
