Cristalizat normativ mai ales in ultimele cinci decenii, conceptualizat teoretic si perceput practic intr-un orizont de timp scurt, dar fecund si novator ideatic, Dreptul mediului se manifesta in prezent precum cea mai dinamica, mai expresiva si ca principala purtatoare a progresului specific dintre ramurile sistemului juridic, marcata de dificultatile, dilemele si incertitudinile tranzitiei ecoclimatice, ca optiune fundamentala a devenirii civilizationale.
Cuprinzand ansamblul reglementarilor juridice privind protectia naturii si conservarea biodiversitatii, combaterea poluarii si a schimbarii climatice si utilizarea durabila a resurselor naturale, structurat de dreptul uman la mediu si de principiile ferme (prevenire, precautie, poluatorul plateste, informarea si participarea publicului) si dispus intr-o ecuatie proprie la nivel national, regional (unional-european) si international, cu o puternica vocatie universala, integratoare, el reprezinta o componenta majora a dreptului contemporan, aflata in plina expansiune tematica si afirmare practica a valentelor proprii.
Cu un dispozitiv reglementar impresionant, format din peste 800 de tratate internationale (din care circa 300 multilaterale), aproximativ 300 de acte legislative si alte reglementari unional-europene si sute de acte normative nationale, dezvoltat creator printr-o jurisprudenta evolutiva relevanta (nationala, dar si a CEDO sau CIADO), certificat, clarificat si explicat prin avize consultative de autoritate (in frunte cu cel istoric din 23 iulie 2025 al CIJ) sau de o doctrina in plina dezvoltare, „juridicul ecologic” isi imbogateste continutul, diversifica semnificatiile si isi adauga noi dimensiuni, in interactiunea dinamica cu emergenta noilor provocari globale, precum schimbarea climatica si cea de-a patra revolutie tehnico-stiintifica, cea a noilor tehnologii si a inteligentei artificiale.
Din perspectiva unui atare obiectiv de evaluare si reflectie, in continuarea si cu imbogatirea creatoare a unei traditii teoretice fondatoare in tara noastra, anuntand totodata noua generatie doctrinara, lucrarea de fata ofera o expunere exhaustiva a materiei si o analiza aprofundata, cu concluzii caracterizante, ale fenomenului juridic reprezentat de Dreptul mediului (si al climei), intr-o tratare in care sinteza se imbina cu dialogul de drept comparat, perspectiva nationala cu cea unional-europeana si internationala, radiografia momentului cu perspectiva viitorului, avand ca rezultat o sinteza romaneasca reprezentativa a domeniului, contribuind astfel la dezvoltarea si afirmarea sa ca reprezentativa ramura de drept si dinamica disciplina stiintifica.
